Ma numesc Gratiela Grigorescu si am 44 de ani. Sunt absolventa a Scolii de terapie psihodramatica SPJLM Cluj Napoca si a facultatii de psihologie-pedagogie, la Universitatea Bucuresti. Sunt un psihoterapeut care indruma, sprijina, sustine si insoteste copiii, adolescentii si adultii pe drumul vietii lor facilitandu-le reasezarea sufleteasca cat si gasirea raspunsurilor la de ce-urile lor existentiale, prin metode psihodramatice.
Multi devin oarecum rezervati la termenul de psiho-drama, gandindu-se ca aceasta tehnica ii conduce catre propriile drame sufletesti, ceea ce nu este foarte departe de adevar, insa, gasind traducerea termenului de psihodrama, si anume psihe=suflet si drama(lb. greaca)=actiune, am inteles ca dincolo de drama putem observa actiunile noastre sufletesti care nu implica obligatoriu drama ci ofera posibilitatea ca prin actiune sa obtinem clarificari si ulterior corectii asupra unui comportament sau altul indezirabil .
Psihodrama, pentru mine, este un mod de viata, sau mai bine spus este o prelungire a modului meu de a fi, este un dar primit ca urmare a cautarilor mele, despre viata si lume.
Este, poate fi spus, suma credintelor mele, a luptelor, pasiunilor si de ce nu, a faptelor mele.
Fiecare dintre noi este o poveste, venim pe rand si ne scriem povestea, lasand pasii drumului nostru presarati in suflet. Insa ce fel de poveste poate fi ea, daca nu -i o scena, daca nu-i jucata. Si asa cum spunea Shakespeare:
„Intreaga lume e o scena
Barbati, femei, toti nu-s decat actori
Ce ies si vin pe rand: si omul joaca
Mai mult de sapte acte sau varste ale vietii.”
Si atunci ce altceva, daca nu psihodrama faciliteaza spatiul, unde OMUL isi poate juca povestea.Moreno este cel care a inteles, inainte de metoda, ca a creea spatiu poate fi egal cu libertate in actiune, si aici ma gandesc la noi romanii, la mine, si ma intreb: ce putem visa mai mult decat libertate interioara, libertate de actiune.
Si atunci ce altceva, daca nu psihodrama faciliteaza spatiul, unde OMUL isi poate juca povestea.Moreno este cel care a inteles, inainte de metoda, ca a creea spatiu poate fi egal cu libertate in actiune, si aici ma gandesc la noi romanii, la mine, si ma intreb: ce putem visa mai mult decat libertate interioara, libertate de actiune.
Moreno, fondatorul acestei metode, a fost si roman, psihodrama este si a noastra, este din spiritul acestui pamant. El a creat un spatiu in care ne putem cunoaste si intelege, desfasurandu-ne cu tot ce avem. Ne putem juca povestea. A creat un spatiu in care constientul si inconstientul se exprima liber uzand de creativitatea si spontaneitatea pe care fiecare om o are si care, considera Moreno, este esentiala in potentarea la maxim a resurselor noastre interioare in scopul unei vieti echilibrate si armonioase. Alegerile pe care le facem, personajele din viata noastra, rolurile pe care le avem noi, fac povestea noastra unica, ne creioneaza individualitatea. Si atunci de la monodrama la psihodrama ramane doar un pas.
Sunt eu, este eu-l meu, actiunea eu-lui meu, dar niciodata singur, ci doar, mereu, in raport de, si cu ceilalti.
Mai departe insa de aceasta metoda si tehnicile ei, stim ca sunt multe intamplari in viata, care ne incalzesc, ne propulseaza catre ceva cu sens, cu scop, totul este sa lasam usa sufletului deschisa, ori de nu, macar sa stim unde se afla cheia.
Si-am sa inchei ca oricare alta poveste cu, SI AU TRAIT..., fara insa sa ma opresc aici, as spune chiar, fata de dimensiunile cosmice, ca este abia inceputul...
Citeste mai mult...
Citeste mai mult...
