Creativitatea, trasatura centrala in evaluarea personalitatii umane si material de baza al constructiei psihodramatice
Moreno:
“Am cautat mereu sa arat ca abordarea mea inseamna mai mult decat o
metoda psihoterapeutica. Cred cu tarie ca spontaneitatea si
creativitatea ating radacinile profunde ale vitatlitatii si dezvoltarii
spiriuale, ne afecteaza implicarea in oricare sfera a vietii noastre”
Subiectele profunde pot fi, la fel ca si cele aparent simple, tratate
fie exagerat de meticulos, fie extrem de superficial. Creativitatea este
“subiectul”, care ne poate incita de la inceput, si care o data
experimentat ne poate scoate din banalul plictisitor si steril... In
contextul psihologic si psihoterapeutic, si mai precis in contextul
psihodramatic, creativitatea atrage si fascineaza, dar nu numai. Ea
poate fi explorata si cultivata, ba chiar intr-un anume fel, discutat in
contradictoriu de teoreticieni, poate fi dezvoltata...Citeste mai mult...
Shamanul
Muzica are forţa de a umple vidul, de a facilita ieşirea din starea emoţinală negativă de tristeţe, de a ameliora comunicarea, de a stimula imaginaţia. Utilizată astăzi în scop terapeutic ajunge în atenţia specialiştilor de pretutindeni care organizează cursuri, seminarii, simpozioane internaţionale consacrate meloterapiei.
Tocmai pentru acest lucru a fost prezent la Cluj-Napoca, profesorul Joseph J. Moreno, director al programului de meloterapie al Universităţii Maryville, St. Louis, Missouri, într-un seminar de exepţie intitulat “Exploring Dimensions in Music Therapy and Psychodrama”. Citeste mai mult...
"Ca si cum" - Despre "realitatea" psihodramei si a psihoterapiei
Psihodrama a fost definita de Moreno,
initiatorul ei ca acea forma a psihoterapiei in care o persoana
prezinta “scenic” problemele cu care se confrunta si nu doar vorbeste
despre ele. Toate tehnicile dezvoltate in psihodrama – multe dintre ele
imprumutate din teatru – servesc acelasi scop al punerii in scena a
conflictelor persoanei pentru a le face “vizibile”, adica observabile
nemijlocit si masurabile. Rezultatul este o reprezentare, o sceneta care
intr-un fel arata ca si cum ar fi reala, fiind simtita, traita astfel
atat de catre protagonist, cat si de catre ceilalti participanti la
grup, chiar daca in acelasi timp este stiuta de catre acestia ca joc. Nu
este de mirare ca Emunah (1994) identifica in aceasta forma de
jonglerie mentala cele mai importante aspecte ale jocului dramatic al
copiilor. Citeste mai mult...
